Zidind din nou biserica în 1635 – 1636, Matei Vodă a dat poruncă să se pună afară, deasupra uşii, următoarea inscripţie: “în zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Bas(a)rab voevod „g(ospod)jda ego Elina, cu vrearea lui Dumnezeu pus a fi Domn creştin în Ţara Românească, întru moşia lui, care iaste dentru Unguri descălicat(â), adecă început-am a scrie de aceasta s(fâ)ntâ dumnezeească besearicâ ce iaste hramul prea sfintei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria[1], care s-au început şi se-au zidit şi se-au săvârşit de bătrânul şi prea milostivul creştin Radu Negru voevod, care au fost de început desc(â)lic(â)torul Ţării Rom(â)neşti şi de început au fost zidit(ă) această sfântă şi d(u)mnezeească besearic(â), când au fost cursul anilor 6723 (= 1215) şi tot au stătut cu bun(â) pace, pân(â) in zilele creştinului Alexandru voevod Iliaş, întru a doua domnie, când au fost cursul anilor dela Adam 7136 (=1628); atunce, într-acea (vream(e) se-au surpat de întru voia lui Dumnezeu, în ziua de (sfe)ti Ilie proorocul, la miază-noapte şi nicio firoseal(â) nu s’au făcut. Iar după aceata, deac’eu dăruit Domnul Dumnezeu pre ecest Domn bun şi m.lostiv creştin Matei Băs(â)rab(â) voevod g(ospo)jda ego[2] Elina cu domnie în «Ţara Rum(â)nească şi întru moşia lui şi fiind şi Măria Sa de într’acea tudâ bun(ă) «şi dentru acel neam adev(â)rat, socotit-au ca un Domn bun şi milostiv, ca să rădic(e) şi să fac(ă) această s(fe)ntă şi dumnezeiască besearec(â), sâ nu piară pomeana acelor răposaţi Domni bătrâni. Şi acestui Domn bun şi milostiv creştin Matei Băs(â)rab voevod i g(ospo)jda eg Elina, încă să le fie de pomeană la s(fă)ntul jârtfealnic întru vecie nesfârşită şi de mare ajutoriu înaintea featei lui Dumnezeu adeverit. Şi ispravnic au fost dup(a) lucrul aceştii sfinte dumnezeiască besearic(â) Socol clucer de Cornâţeani şi au nevoit şi acest boiaru înţelept cu mult(ăj strădanie şi cu toată inema pentru slujba şi pentru pomeana Domnu(lui) său, apoi şi „pentru sufletu lui, ca să-i fie de ajutor Ia înfricoşata judecat(ă). Şi se-au început a se zidi această sfântă bisearecă de în faţa temeliei, în luna Iunie 22 zile, când au fost vâleatul dela fldam 7143 (=1635) şi se-au săvârşit în luna lui flugust în 20 zile văleat 7144 (1636)[3].
Pe altă piatră pusă tot d’asupra uşii, dar în interiorul bisericii, altă inscripţie cu următorul coprins: “În numele Tatălui şi ai Fiului şi ai Duhului Sfânt. Amin - în zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Băsărab voevod i g(o)sp(o)jda eg Elina, cu vrearea lui Dumnezeu pus a fi D(o)mn creştin în moşia lui, adec(â) scris-am de această sfântă bisearică ce iaste hramul Adormirei prea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria[4], care o au zidit răposatul Radu Negru voevod, când au fost văleat dela fldam 6723 (1215) şi eu „stătut cu bun(ă) pace, până în zilele lui Alexandru Vodă lliaş, fost-au leat 7136 (1628) atunce s’au surpat. Iar dacă au dăruit Dumnezeu, pre creştinul Băsărab voevod i g(o)sp(o)jda eg Elina cu domnie întru moşia lui, socotit-au ca un D(o)mn milostiv, ca s(â) ridice aceast(ă) s(fâ)ntă bisearec(â) ca s(â) nu piar(a) pomeana „moşilor, pentru că au fost şi Măria Sa dentru acea rud(ă) bun(â) şi adev(âratâ) ca „s(ă) fie şi domniei lui de pomeană la sf(â)ntu jertfenic şi de mare ajutor înaintea „fetii lui Dumnezeu întru veci Amin. — Dup(â) aceea şi acest (oraş) ce să zice Dălg(o)pol, să fie iertat de vama de pâine, să nu dea vam(ă) domnească; aşijderea „şi orăşanii să nu dea vamă de ceale ce vor vinde, cum iertaţi au fost de răposatul Radu Negru voevod şi cum scrie în cărţile ceale bătrâne, aşijderea să fie iertaţi şi de Domnia Mea, iar cine nu va întări, să fie proc’et şi anatema. Şi s’au început această sf(â)ntă b:searecă de în faţa temeliei în luna lui Iunie 22, dela Adam trecuţi ani 7143 (1635). Şi ispravnic au fost dup(â) lucrul acestei sfinte bisearici, jupan Socol clucearul den Cornăţeani şi s’au nevoit şi acest boiar cu toat(â) inema şi cu toată strădania pentru slujba Domnului său şi pentru sufletul lui, ca sâ-i fie de ajutor. Şi s’au săvârşit în luna lui August 24, când au fost leat 7144 (1636)”.
Bisericuţa paraclis de la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel are pisania în două variante : a) Pisania veche, originală, scrisă cu litere chirilice, se află rezemată de zidul nordic al mănăstirii în partea dreaptă a clopotniţei; b) pisania nouă, completată, scrisă cu litere latine, se află pe peretele exterior al bisericuţei paraclis, în stânga uşii de la intrare. Pisania nouă este, ca realizare, cu mult inferioară celei originale.
Din lectura pisaniei originale rezultă că pe locul unde s-a zidit bisericuţa paraclis, care se mai numea «şi biserica bolniţii de lîngă mănăstire»[5], se găsea o biserică de lemn. Aceasta putrezind, ieromonahul Teofan, nastavnicul sfintei Mînăstiri Negru Vodă cu cheltuiala sa a ridicat o bisericuţă de zid, isprăvită în 5 iulie 1718. Deci în anul 1718 pisania cu litere chirilice era zidită – probabil – la intrarea în biserica paraclis. Ulterior acest sfînt locaş s-a ruinat şi când a fost reclădit pe vremea lui Grigore Ghica (1822 – 1828) sau câţiva ani mai tîrziu, zidarii negăsind pisania veche au făcut alta cu litere latine, care avea aproape acelaşi cuprins. Iar în anul 1860 bisericuţa paraclis a fost zugrăvită din nou de pictorul Gheorghe Tăttărescu (1818 – 1894), picturi reuşite dar nu lipsite de influenţa artiştilor italieni, pe care-i admirase la Roma, Florenţa şi în alte oraşe italiene.
In acest mod se explică existenţa a două pisanii, aproape identice. Pisania veche e expusă afară, rezemată de zidul nordic al Mînăstirii, iar pisania nouă s-a scris cînd s-a reclădit bisericuţa paraclis – probabil - către mijlocul secolului al XIX-lea, deoarece pictorul Gh. Tăttărescu zugrăveşte din nou bisericuţa paraclis în anul 3860.
Pisania nouă, scrisă cu litere latine, aflată pe peretele exterior al bisericuţei paraclis, are cuprinsul aproape identic cu acel din pisania veche, numai că sînt adăugate două rlnduri şi anume : «Apostu Vasile Erodiacon au dat viile din vale pentru ca să aibă vecinică pomenire».
Pentru că pisania veche, cu caractere chirilice se află detaşată şi ar putea fi deplasată în altă parte fără ca să se mai poată constata cu uşurinţă identitatea de cuprins cu pisanie nouă şi deci să nu se mai poată precizia cărei biserici a aparţinut; şi întrucât nici în studiile care s-au ocupat în special de complexul Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung-Muscel nu a fost reprodusă fotografia pisaniei vechi, socotim necesară şi utilă publicarea pisaniei vechi şi transcrierea cuprinsului ei.
Pisania veche a bisericuţei paraclis e sădită în piatră şi are forma unei prizme dreptunghiulare, avînd lungimea de 1 m lăţime de 1,20 m şi grosimea de 0.15 m.
În transcrierea Pisaniei vechi, publicată mai departe, am despărţit prin bare fiecare rând al textului vizibil în fotografie.
«Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea/ Sfântului Duh am început de a zidi aceasta sfântă şi dumnezeiasccă / biserică. Întru naşterea sfântului şi slăvitului Preditec Ioan /, încă mai dinainte fiind biserică de lemn şi viind vremea de a putrezit şi ră/mânând sfânta rugă de nu să putea face ca să pomenească ctitorii / şi răposaţii părinţi care sunt aici, văzînd eu Teofan Ieromonahul / Năstavnicul sfintei Mânăstiri că stă sfânta rugă jos, din darul / lui Dumnezeu şi a Maicii sfinţiei sale m-am nevoit de o a zidit şi / o am înfrumuseţat cu toată podoaba că să avem vecinică pome/nire şi s-au făcut în zilele luminatului Ioan Voevod şi Mitro/polit Kir Mitrofan. Vă rog iubiţi fraţi în numele lui Dzeu, care veţi / fi nastavnic să aveţi purtare de grijă ca să nu stea făr’de sfânta rugă ca să aflaţi mi/lă înaintea judeţului lui Hristos, iar cine s-ar ispiti a strica şi a / nu purta de grijă să fie supt blestemul a 318 sfinţi / Părinţi de la Nikeia. Meseţa iulie 5 zile, leat 7226 (1718), / fiind ispravnic Vasile Erodiacon Ioan logofăt ispravnic». 
Ambele inscripţii sunt acum în faţa bisericii, una mai sus la dreapta şi alta mai sus, la stânga actualei inscripţii pusă în 1832.
Când a vizitat această biserică în 1746 mitropolitul Neofit I, care în impresiile sale de călătorie reproduce ambele inscripţii cu oarecare mici greşeli, spune că erau zugrăviţi în biserică: Negru voevod, fiul său Dan voievod[1], Nicolae Alex. voievod şi Matei Basarab voevod cu Doamna lui llina. Toate aceste chipuri au fost zugrăvite în 1636 când s-a isprăvit biserica. Se constată de aci, că cei din veacul XVII, nu aveau cunoştinţe clare asupra primilor voevozi, căci Dan I a domnit în urma lui Nicolae Alexandru şi a fost frate cu Mircea cel Mare, iar nu fiu al lui Negru Vodă, pe care tradiţia îl confundă uneori cu Basarab I, alteori cu tatăl acestuia numit Tugomir.
S-a văzut din cuprinsul celor două inscripţii, că supravegherea lucrărilor de refacere a bisericii, transformată mai în urmă în mănăstire, a avut-o clucerul Socol din Cornăţeni, numit uneori şi Socol Cornăţeanu, unul dintre boerii cei mai însemnaţi din timpul domniei lui Matei Vodă. Despre el se vorbeşte şi în documentul următor: “Eu Socol cliuc(er), ispravnicul care am fost trimis de Domnu nostru ispravnic sventei mânăstiri ot Dlâgopol, scris-am a noastră carte să fie la mâna lui Gheorghe „judeţul de mare credinţă, pentru când am pus temelia zidului, luat-am câtva loc den partea lui, deci fam plătit cu bani 300. După ace;a Gherghe judeţul, s’au tocmit cu mătuşa Moma şi cu feciorii ei anume: Raico, Micud şi Coman de au cumpărat loc să-şi lărgească uliţa denaintea casei, loc de trei stânjeni şi jumătate za 600 bani, de-au pus din punga lui 300 şi 300 ce i-am dat pre loc şi le-am îm-„pârţit banii pe fraţi, adică vânzătorilor mătuşei Momii cu feciorii ei. Şi au vândut de bună voia lor denaintea noasîră şi au fost la tocmeala aceasta oameni buni bătrâni den oraş anume: Staico judeţul, Dumitru Strechea, Stan de Câine, Dragomir Şupal, Stanciu Focan, unchiaşul Coman şi după aceştia cu ştirea a tot oraşul, cum să-i fie lui moşie şi feciorilor şi nepoţilor şi cine se va trage dintr’ânsu. Şi iar să se ştie când am pus temelie zidului curţii bisericii, luat-am dela Gheorghe judeţul loc şi l-am plătit cum scrie mai sus, iar unde iaste cel cerdac de dă în grădina lui Gheorghe judeţ, acela nu i l-am plătit, ci iaste al lui, numai învâlişul iaste al mânăstirii, iar pământul iaste al lui. Şi l-am arătat si Domn(ului) nostru lui Matei Vodă, când au târnosit şi au z;s să aibă bună pace de către mănăstire; aceasta mărturisesc. Şi am scris eu Socol clucer cu mâna mea aici mai jos, ca să se crează.
